joi, 4 octombrie 2012

Depresia

Nu inteleg de ce exista un astfel de sentiment... defapt...sa incep cu inceputul. Depresia reprezinta, la nivel global, una dintre cele mai frecvente cauze ce afecteaza starea de sanatate, cu impact asupra functionalitatii pacientului, scaderea productivitatii si a capacitatii de lucru, izolare si, in cazuri severe, pierderea dorintei de a trai. ( Sursa Mediafax ) 
Sunt o gramada de discutii despre acest subiect printre psihologi si cercetatori. Si se presupune ca doar o mica parte din populatie constientizeaza acest aspect la momentul potrivit, urmand un tratament corespunzator. 
" Se estimează că în anul 2020 depresia va deveni a doua cauză de dizabilitate la nivel mondial, după afecțiunile cardiovasculare. În prezent, boala afectează aproximativ 121 milioane de oameni pe glob. În România, a fost depistată o creștere semnificativă a episodului depresiv major odată cu vârsta, de la 2,1% – 2,6% (18-49 ani) la 4,4% – 5,2 % (peste 50 de ani) cu un ritm de creștere de 1,2 puncte procentuale pentru fiecare grupă de vârstă (50-64 ani și peste 65 de ani). " ( sursa Wikipedia ) Ceea ce e pacat si gresit! 
Pot sa spun, defapt, recunosc ca am facut parte din aceasta grupa de oameni cu aceasta problema. Am inceput de la timiditate, la sentimentul de inferioritate ( nu sunt buna de nimic niciodata ) am fost subestimata, acel sentiment ca mereu e cineva mai bun ca mine. Nu mi-am putut asuma responsabilitatile pe deplin deoarece stiam ca altii o pot face mai bine, de ce sa ma mai chinui eu... Si in cele din urma, cea mai grea si zdravana lovitura...insuccesul in dragoste. Am o sensibilitate foarte ridicata eu ca persoana, ca individ, iar acestea au fost lovituri sub centura si inca foarte dureroase, iar asta e putin spus. Pot sa spun chiar ca aceste cuvinte sunt floare la ureche fata de sentimentele care le-am avut la momentul dat. E drept ca acum sunt fericita si toate sunt la locul lor, dar e greu cand stiu ca nu m-am tratat la timp. Dar pana la urma, ce sa ma mai tratez... ( ma gandeam eu la vremea aia ) psiholoaga care o cunosteam nu-mi placea ( in sensu ca plecam de la ea mai nervoasa decat mergeam ), si pana sa ajung sa caut un psiholog barbat ( asta in circumstantele in care am descoperit ca barbatii sunt buni nu numai la gatit si pat ci si la psihologie ) au trecut anii si oarecum problemele au inceput sa mai dispara. Dar sentimentul a cam ramas si a continuat sa fie un impediment pe ici pe colo mai rarut. Nu sunt mandra de asta, trebuie sa recunosc! Defapt, cine ar fi, nu?
 Uneori simt depresia si fericirea la un loc, ca si cum, peste o pata neagra de culoare, as incerca sa pun un galben, un portocaliu, maro deschis, sau orice alta culoare vesela, si toate se amesteca asa....nu intelegi nimic ce e acolo...
Dar, multumesc Lui ca inca sunt bine!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu