marți, 20 noiembrie 2012

Ultimele ramasite...

Ultima ramasita a vechii mele vieti, pe care nu as vrea deloc sa o pierd.
Cotrobaiam adineaori printre CD-urile vechi unde au fost salvate datele din vechiul meu calculator, care nu mai merge de ani buni, folosind in momentul de fata laptopul, si el vechi la randul lui. ( trebuie sa ma conectez la celalalt pt ca nu demult mi-a fost facut cadou unul nou, desi e greu sa ma detasez de astalalalt ). Dar revenind la ale noastre, cum spuneam, cotrobaiam prin ele si bineinteles am descoperit pozele de la mare din 2010. Prietena mea cea mai buna a fost si ea prezenta in pozele mele, cu toate ca ea e din Bucuresti, eu Baia Mare, am reusit totusi sa ne sincronizam, inevitabil, vacantele la mare, intru-cat am reusit sa ne si intalnim. La vremea respectiva ne vazusem prima oara dupa 3 sau 4 ani in care ne cunoscusem pe net, iar de vazut in viata reala, pana in acel moment, nici nu s-a pus problema pana atunci. Pur si simplu nu ne-am gandit la asta.
Ceea ce vreau eu sa insinuez acum e pur si simplu faptul ca e singura mea prietenie ce o ramas intacta atatia ani ( in momentul de fata avand cam 6 ani de mare prietenie ). Cu restul prietenilor ce i-am avut de-a lungul anilor s-o cam pierdut totul, devenind cunostinte cu care, intr-un fel sau altul, am incercat sa pastrez acea, cum sa spun, acea atitudine fata de ei, care sa permita un Buna ziua! Sa nu ne trezim ca ne intalnim peste ani pe strada intamplator, zic si eu, si ne dam in cap. Nu! Si repet, am incercat! E drept ca nu cu oricine poti vorbi la fel. Si e,bineinteles, normal sa gandim fiecare diferit unu fata de celalalt. Chiar daca modul de gandire a celui de langa noi nu e compatibil cu al nostru, nu inseamna ca e nebun, dus cu pluta, etc etc. E si el liber sa gandeasca la fel despre noi nu? Nu noi suntem cei normali, dar nici el nu este. Cand mi se mai spunea mie in gluma: of, nu esti normala! Eu raspundeam sec..: defineste tu normalul! Si asta era buna mai ales in anturajele care le-am avut pana pe la 18 ani, cand defapt au inceput toate sa se destrame. 
Dar, am senzatia ca am deviat de la subiect asa umpic. Revenind, vroiam sa mai spun ca duc lipsa acelor vremuri, acelor prieteni, momente, amintiri sau cum vreti voi sa le spuneti. Dar daca ar fi sa dau timpul inapoi, si sa le retraiesc, nu as face-o sincer! In primul rand pentru ca: asemenea momente se intampla cu un scop in viata, cum se intampla toate de altfel, iar in al doilea rand: pe langa ca se intampla cu un scop, anumite momente sunt facute sa vina, sa le traiesti ca prezent, si sa treaca. Astfel cand vor mai veni altele, prin nostalgia proprie, le vei putea pretui mai bine. Pentru ca, sa fim sinceri, orice incercare de a reproduce un moment care ne-a placut candva atat de mult, prea mult ca sa-l putem uita si ne-a ramas intiparit in inima, nu va mai fi niciodata la fel. Pentru ca e numai de dragul de a trai in trecut, ceea ce, in primul rand nu e bine pentru tine, si in al doilea rand originalul e mereu original. Si daca m-as pune inca o data sa dau timpul inapoi, as seta in asa fel totul incat, atunci cand ajung acolo, sa revin inapoi in trecut cu experienta de azi si sa stiu in trecut, ce va urma peste nu stiu cat timp. Intelegeti? Deci daca eu ma intorc in perioada 15-17 ani, ( o perioada superba a adolescentei mele ) dar sa mi se pastreze experienta varstei de 20 de ani, as face multe schimbari dintr-un anume motiv. Insa mereu cand ma gandesc la asta, privesc si partea buna a lucrurilor. Si anume ca, anumite intamplari mi-au influentat gandirea, maturizarea si a rezultat adultul ( tanar ) de astazi. Tocmai de asta spuneam ca unele lucruri ce am vrea sa le schimbam, nu e bine sa le vrem schimbate daca ne-am intoarce in trecut, pentru ca daca ai fi ales alta cale, bineinteles ca azi, ori ai fi regretat, ori te-ar fi obsedati dea, ori tu nu mai aveai acea gandire de azi....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu