sâmbătă, 4 iulie 2015

Inapoi in timp cu bloggerii sportivi

Acest subiect este unul destul de interesant si puncteaza anumite momente cu o valoare sentimentala deosebita tocmai pentru ca s-au petrecut intr-o copilarie fericita, copilaria mea. Ar fi multe, chiar foarte multe de spus despre aceasta perioada si simt ca nu mi-ar ajunge probabil spatiul ca sa exprim totul. Insa, de data aceasta, as vrea sa vorbesc despre activitatile mele in aer liber ca si copil.
Prin activitati eu inteleg miscare, multa miscare, si nu degeaba ai mei isi puneau mainile in sold si incepea o mica mustrare gen: ntza ntza cand ma vedeau cu genunchii zgariati de la atatea cazaturi pe afara. Ce mai, asta era o bucurie de copil defapt. Chiar undeva pe la 8-9 ani am inceput sa prind tainele mersului pe bicicleta. Era o bicicleta mica roz ( un bmx ) care era numai buna pentru marimea mea de piticoata ce eram, hehe! :-) Ah si uitasem sa mentionez, era prima mea bicicleta fara roti ajutatoare, deja eram mandra de mine, si imi aduc aminte faptul ca tatal meu m-a invatat sa merg pe ea in curtea unei scoli. Stateam pe bicicleta de dimineata pana seara aproape in fiecare zi. Daca am trecut destul de repede de faza de pornire si a merge pe ea efectiv a ramas totusi problema opritului, iar aici bietele mele frane au fost folosite atat de des incat mi s-au stricat. :-D Dar eu tot iubeam bicicleta respectiva!
Hmm, un alt lucru care probabil l-am incercat majoritatea, si da, ma numar in acea majoritate, ar fi chiar urcatul in copaci. Mi se parea, si mi se pare inca trebuie sa recunosc, o activitate foarte placuta si interesanta. Totul a pornit de la curiozitatea de a vedea cum arata lumea din varful unui copac, si cum vedeam primul copac in care ma puteam urca nu trecea mult timp si eram sus. Partea amuzanta pentru restul era ca nu din toti ma si puteam da jos, deci din nou, trebuia tot tatal meu, salvatorul, sa ma ia in brate de acolo si sa ma puna jos. :-D
Bineinteles, in ceea ce ma priveste nu puteau lipsi cursurile de inot. Mi-a placut mereu apa si sa inot, ma simteam in largul meu, asa ca undeva prin clasa a 2 a am mers la niste cursuri pentru ca vroiam ca in anul urmator, la mare, sa vad care e senzatia sa inot in mare fara colac sau aripioare. Nu mi-a luat mult sa prind curaj pentru ca deja aveam mai multa incredere in mine, iar felul cum intampinam valurile era diferit cu o alta senzatie. Acest lucru mai e valabil si astazi, ma bucur ca un copil de fiecare data cand merg la mare si la fiecare val.
Daca tot am vorbit de vara, as face o mentionare si despre polul opus, iarna. Cum stau intr-o zona deluroasa, peste drum de blocul meu sunt cateva dealuri si la baza sunt muulte case. La un moment dat este o strada principala, in urcare, ce duce spre capatul cartierului de case. Acolo ne adunam mai mult copii de pe la cateva blocuri si ne dadeam cu saniuta. De multe ori ne mai imprieteneam si faceam chiar si trenuletul cu saniile, ne puneam fiecare in spatele celuilalt, ne tineam si asa coboram. Sincera sa fiu asta imi aminteste si de felul cum ne dadeam pe topogane, stiu ca o faceam tot in acelasi mod.
Asa, deci daca tot am pomenit despre miscare sau sport pana acum si v-ati amintit probabil impreuna cu mine despre anumite momente din copilarie as vrea sa va aduc la cunostinta despre Cea mai mare ora se sport, de sambata, 11 iulie, din Brasov, Piata Sfatului. Vor fi acolo antrenori de fitness din Romania si din strainatate timp de 12 ore, de la 9 dimineata pana 9 seara.
Sunt foarte multe informatii referitoare la evenimentele ce vor avea loc in acea zi. Linkul il puteti gasi chiar aici la: Miscarea face bine
De asemenea, urmatoarea " cea mai mare ora de sport " se va desfasura pe 1 august la Mamaia, iar detalii se pot gasi pe miscareafacebine.ro.





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu